|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Lacertilia, Familia Varanidae, Genul Varanus.
Sinonime
Varanus timorensis timorensis GRAY 1831
Monitor timorensis GRAY 1831
Tup[inambis] viridomaculatus GRAY 1831 (nomen nudum)
Varanus timoriensis DUMÉRIL & BIBRON 1836 (emend. pro V. timorensis)
Varanus timerensis MARTENS 1876 (in error)
Varanus timorensis BOULENGER 1885
Varanus timorensis DE ROOIJ 1915
Varanus timorensis timorensis MERTENS 1937
Varanus timorensis timorensis DE LISLE 1996
Varanus timorensis AST 2001
Varanus timorensis BÖHME 2003
Varanus timorensis DE LISLE 2009
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
Timor Monitor, Spotted Tree Monitor.
Statut de conservare
Nu apare pe Lista Roşie-IUCN însă este menţionat pe Anexa II (B) a CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie include Indonezia, în special insulele din Timorul de Est, Savu, Samoa, Noua Guinee, nordul şi vestul Australiei.
Habitat
Sunt întâlniţi în pădurile tropicale şi în general în toate zonele bogate în vegetaţie.
Descriere
Varanus timorensis a fost descris în anul 1836 de Gray. Este o specie cu un comportament preponderent arboricol (însă
coboară de multe ori la sol), diurnă, destul de activă dar timidă în acelaşi timp. Dimensiunile la care ajung exemplarele adulte sunt cuprinse între 60-120 cm lungime şi pot ajunge până la 250 de grame. Atunci când se simt ameninţaţi preferă să se retragă în copaci, însă în lipsa acestora se pot ascunde şi în adăposturi subterane. Sunt excelenţi alpinişti, având gheare ascuţite şi curbate, botul ascuţit şi limba adânc bifurcată. Coloritul este de obicei verde închis, spatele şi membrele sunt punctate cu alb sau crem de obicei, iar coada este dungată. Puii pot fi nervoşi şi dificil de manipulat însă se obişnuiesc cu prezenţa umană o dată cu trecerea timpului, fiind o specie crescută cu succes în captivitate. Speranţa de viaţă este cuprinsă între 12-15 ani.
Hrănire
În sălbăticie, dieta lor este foarte variată, incluzând insecte, scorpioni, paianjeni, şerpi, şopârle, ouă de păsări, rozatoare. În captivitate se hrănesc cu şoareci, greieri, lăcuste, gândaci şi viermi. Este necesar să suplimentaţi hrana cu calciu şi vitamine. Puii şi juvenilii se hrănesc o dată la 2 zile iar adulţii la 4-5 zile.
Reproducere
Varanus timorensis ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2-3 ani. Deşi masculii tind să fie mai lungi şi mai robuşti decât femelele, specia nu prezintă dimorfism sexual, cea mai precisă metodă de sexare fiind sondarea, facută de către un specialist. Se pot ţine destul de bine în grupuri, însă este esenţial ca în cadrul aceluiaşi grup să existe doar un mascul, deoarece masculii sunt foarte teritoriali.Sezonul de împerechere începe în decembrie şi se întinde până în martie. Femelele depun în general ouă o dată pe an, în cuiburi de termite, sau le îngroapă în pământ. Sunt depuse în medie 10-12 ouă iar perioada de incubaţie este cuprinsă între 3-4 luni, la o temperatura de 30-34 °C.
Atunci când ies din ouă puii au în jur de 15-20 cm şi o greutate de 6-7 grame, însă au un ritm de creştere rapid, dublându-şi greutatea în aproximativ 8 săptămâni. În unele cazuri, femelele păzesc locul unde au depus ouăle o perioadă de câteva săptămâni.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie arboricolă, înălţimea terariului este importantă, un terariu cu dimensiuni de 100 cm x 60 cm x 150 cm (L x l x h) fiind minimul necesar pentru a găzdui un exemplar adult. Este necesară simularea ciclului zi-noapte cu ajutorul unui bec care pe lângă lumină să producă şi căldură, lucru care va ajuta reptila să îşi regleze temperatura corpului. Pe lângă iluminarea cu bec este recomandată şi cea cu raze UVB 10.0.
Temperatura optimă pe timpul zilei este cuprinsă între 30-32 °C cu o maximă de 45 °C în colţul cald de sub bec, noaptea
putând să scadă până la 22-24 °C. Nivelul umidităţii aerului este recomandat să fie între 50-60%.
Terariul trebuie dotat corespunzător şi sigur în acelaşi timp, fiind nevoie ca elementele de decor (ex. crengi, liane) să fie bine ancorate pentru a preveni eventuale accidente. Terariul trebuie dotat şi cu un vas cu apă, verificat regulat, deoarece reptilele au obiceiul să defecheze în apă. Vasul cu apă ajută şi la menţinerea umidităţii în terariu.
Puteţi folosi în general orice tip de substrat care nu este dăunător animalulului, de la ziare, prosoape de masă (fără arome până la substrat de cocos, cocosul menţinând foarte bine şi umiditatea necesară în terariu.
|
