|
Fotografii preluate cu acordul autorului, Somnath Sircar.
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Serpentes, Familia Elapidae, Genul Naja.
Sinonime
Naja kaouthia LESSON 1831
Naja tripudians var. fasciata GRAY 1830
Naia tripudians var. fasciata BOULENGER 1896
Naja naja sputatrix BOURRET 1937
Naja naja kaouthia SMITH 1940
Naja kaouthia kaouthia DERANIYAGALA 1960
Naja naja kaouthia HARDING & WELCH 1980
Naja naja kaouthia GOLAY 1985
Naja kaouthia suphanensis NUTAPHAND 1986
Naja kaouthia MANTHEY & GROSSMANN 1997
Naja kaouthia COX et al. 1998
Naja naja kaouthia SHARMA 2004
Naja (Naja) kaouthia WALLACH et al. 2009
Nume comun
Monocled Cobra, Monocellate Cobra.
Subspecii
În prezent nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Statut de conservare
Este menționată de Lista Roșie-IUCN ca fiind Least Concern (LC) și apare pe Anexa B (II) a CITES.
Areal de distribuție
Thailanda, India, Nepal, China, Vietnam, Cambogdia, Malaezia, Bangladesh, Bhutan, Myanmar, Laos și Nepal.
Habitat
Preferă zonele bogate în vegetație din apropierea apelor cum ar fi pădurile tropicale, plantațiile de orez, mlaștinile și mangrovele. Se întâlnesc la o altitudine cuprinsă între 0 - 1000, cel mai frecvent la 500 - 700 m altitudine.
Descriere specie
Naja kaouthia a fost descrisă de Lesson în anul 1831. Exemplarele adulte ating în medie 1,5 m lungime însă în mod excepțional pot atinge o lungime de 2 m, recordul aparținând unui exemplar de 2.2 m. Denumirea comună de Monocled sau Monocellate Cobra provine din faptul că acestea au pe partea dorsală, în zona gâtului un model în formă de monoclu. În Thailanda această specie deține recordul fatalităților în cazul mușcăturilor de șerpi veninoși, unul din principalele motive fiind că se găsesc des în plantații agricole sau zone populate.
Este o specie terestră însă de multe ori poate fi întâlnită în vegetație sau înotând, în căutarea prăzii. Exemplarele care trăiesc în zonele mereu inundate, cum ar fi plantațiile de orez, duc o viață semiacvatică. Cea mai intensă activitate poate fi observată în zori și la asfințit.
Corpul este relativ subțire, cu mușchi puternic dezvoltați iar coada reprezintă aproximativ 25 - 30 % din lungimea totală a corpului. Ochii au pupile rotunde iar capul este greu de distins de gât. Coloritul variază între bej, maro închis, gri sau negru iar partea ventrală este crem sau albă. Pe partea dorsală se pot observa diferite modele sau pete deschise la culoare, de multe ori aurii, galbene sau albe. Coloritul puilor este mai intens iar pe masură ce înaintează în vârstă culorile se deschid.
Există și forme selectate arficial cum ar fi amelanistic, blizzard, sunset, suphan și hibrizi Naja kaouthia x Naja naja.
Majoritatea exemplarelor au un comportament foarte defensiv deși există și exemplare care sunt docile iar puii sunt destul de nervoși. Atunci când se simt amenințate își ridică aproximativ o treime din lungimea corpului de la sol, își aplatizează gâtul și atacă propulsându-și corpul în față. Unele atacuri au loc cu gura închisă doar pentru a intimida adversarul. Uneori atacă fără avertizare și sunt foarte agili în mișcări iar atunci când se simt încolțiți se pot apăra prin atacuri succesive. Manifestă o curiozitate dezvoltată, specifică familiei Elapidae și sunt raportate câteva cazuri în care această specie ar fi scuipat venin. Speranța de viață în captivitate este cuprinsă între 15-25 de ani.
Hrănire
În natură se hrănesc în principal cu amfibieni dar vânează și mamifere mici, șopârle, șerpi, păsări și ocazional pești. Puii și juvenilii preferă broaștele și șopârlele. În captivitate de obicei acceptă șoarecii și șobolanii iar hrănirea se face la un interval de 5 - 7 zile în cazul puilor și juvenililor și 10 - 12 zile în cazul adulților. Hrănirea nu se va realiza decât cu un forceps sau pensă cu o lungime corespunzătoare, calculată în funcție de mărimea șarpelui.
Reproducere
Naja kaouthia ajunge la maturitate în jurul vârstei de 3 ani. Masculii de obicei devin maturi sexual înaintea femelelor, sunt mai mari și au cozile mai lungi însă pentru o sexare precisă este nevoie de sondare facută de către un specialist.
Sezonul de împerechere are loc între noiembrie - ianuarie, masculii găsesc femelele cu ajutorul feromonilor produși de acestea. Pentru dreptul la împerechere au loc lupte nupțiale între masculi iar curtarea este inițiată de aceștia prin mișcări sacadate în fața femelei. Acesta încearcă să-și plaseze capul pe corpul femelei iar dacă este acceptat continuă să-și frece bărbia de partea dorsală a femelei. Femela va ridica coada și va permite masculului să-și plaseze coada dedesubt.
Este o specie ovipară, femela depune 25 - 40 de ouă la aproximativ 2 luni de la copulație. Ouăle sunt depuse în frunziș sau în bușteni putreziți și sunt păzite de către femelă pe toată perioada incubării.
Perioada de incubare este de 50 - 60 de zile, la o temperatură de 28-32 °C și un nivel al umidității de 85 - 90 %. La eclozare puii au aproximativ 30 - 45 cm lungime și au sistemul de injectare al veninului perfect functional. Puii vor accepta hrana după prima năpârlire, care ar trebui să aibă loc în câteva zile de la eclozare și este recomandat să fie separați deoarece sunt destul de frecvente cazurile de canibalism.
Terariu - amenajare și necesități
Un terariu de L 150 cm x l 80 x h 60 cm este minimul necesar pentru a găzdui un exemplar adult. Simularea ciclului zi - noapte poate fi facută cu ajutorul unui bec tip spot aprins un interval de 10 - 12 ore pe zi vara și 8 - 10 ore pe zi iarna. Este recomandat ca terariul să fie dotat cu cel puțin două ascunzători, una în zona caldă și alta în zona rece.
Temperatura optimă pe timpul zilei ar trebui să varieze între 26 - 28 °C, cu o maximă de 32 °C sub bec, noaptea putând să scadă până la 20 - 22 °C. Nivelul umidității relative a aerului este recomandat să varieze între 65 - 80 %. Pentru a menține umiditatea mai ușor puteți să folosiți substratul de cocos însă se pot folosi și alte tipuri de substrat cum ar fi pământul sau așchiile de plop. Terariul trebuie dotat cu un vas cu apă de ajuns de mare încât șarpele să se poată scufunda în totalitate. Au obiceiul să defecheze în apă, de aceea apa trebuie verificată și schimbată regulat.
Este recomandat să folosiți cutii de tip trapbox, în care să puteți închide șarpele pe perioada în care aveți nevoie să lucrați în terariu. Aceste cutii reduc riscul de a fi mușcați și stresul cauzat prin manipulare animalului. Un spațiu de L 30 cm x l 25 cm x h 15 cm este de ajuns pentru a încape un exemplar adult. Cutiile de tip trapbox se pot folosi și ca ascunzători sau spații pentru depunerea ouălor.
Asigurați-vă că terariul este securizat corespunzător pentru că șerpii vor evada de fiecare dată când vor avea ocazia. Manipularea nu se va face decât în cazuri strict necesare și doar cu ustensile specifice, cum sunt cârligul herpetologic sau cleștele herpetologic. Este recomandat să aveți mănuși de kevlar și încălțăminte de protecție.
Venin
Veninul conține neurotoxine postsinaptice care afectează sistemul nervos central. LD50 pentru specie este de 0.373 mg/kg intravenos și 0.225 mg/kg intraperitoneal iar cantitatea medie de venin injectată este de 250 mg. Toxicitatea veninului variază în funcție de zona geografică, mărimea și starea de sănătate a șarpelui. Există și mușcături așa-zis uscate în care veninul nu este injectat, rata acestora aproximându-se a fi 20 - 40 %.
Simptomele mușcăturii includ durere locală severă, somnolență, echimoze, vezicule, dureri de cap, stări de greață, diaree, amețeli, dureri abdominale, convulsii, paralizie flașcă, colaps, necroză extinsă, hipotensiune arterială, insuficiență renală, stop cardiac și insuficiență respiratorie. Moartea de obicei se produce prin asfixiere și poate surveni foarte rapid atunci când nu se primesc îngrijiri medicale de urgență. Rata mortalității în cazul mușcăturilor netratate este de 10 - 20 %.
Ca antivenin este folosit Cobra Antivenin (Thailanda), Naja kaouthia Antivenom (Vietnam), Bivalent (Myanmar) și Anti-Cobra/Siamese Cobra (Myanmar).
|
