|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Superfamilia Varanoidea, Familia Helodermatidae, Genul Heloderma.
Sinonime
Heloderma suspectum COPE, 1869
Heloderma suspectum BOULENGER, 1885
Heloderma suspectum SMITH & TAYLOR, 1950
Heloderma suspectum WERMUTH, 1963
Heloderma suspectum STEBBINS, 1985
Heloderma suspectum LINER, 1994
Heloderma suspectum suspectum LINER, 2007
Heloderma suspectum cinctum BOGERT & MARTÍN DEL CAMPO, 1956
Heloderma suspectum cinctum LOVICH & BEAMAN, 2007
Subspecii
În prezent există două subspecii:
-Heloderma suspectum cinctum - Banded Gila Monster BOGERT & MARTÍN DEL CAMPO 1956
-Heloderma suspectum suspectum - Reticulated Gila Monster COPE 1869
Nume comun
Gila Monster. Numele comun este legat de râul Gila, ce izvorăşte în New Mexico şi se varsă în râul Colorado.
Statut de conservare
Este menţionată de Lista Roşie-IUCN ca fiind Near Threatened (NT) şi apare pe Anexa II (B) a CITES.
Areal de distribuţie
Arealul de distribuţie cuprinde vestul şi sudul Arizonei, Sonora - în sudul Mexicului, California, Nevada, Utah şi New Mexico. Heloderma suspectum suspectum se găsesc în special în deşerturile Sonora şi Chihuahua iar Heloderma suspectum cinctum în deşertul Mojave.
Habitat
Zone deşertice şi semi-aride, bogate în arbuşti şi stânci, printre care preferă să se ascundă.
Descriere specie
Heloderma suspectum (Gila Monster) a fost desrisă de Cope în anul 1869. Alături de ruda sa, Heloderma horridum, această specie este una dintre cele două specii de şopârle veninoase cunoscute în prezent. Este cea mai mare şopârlă din Statele Unite, exemplarele adulte atingând în medie 60 cm lungime şi 900 de grame. Au un corp masiv, coada groasă, membre scurte, cap mare, ochi mici şi gheare adaptate pentru săpat şi căţărat. Aceste şopârle pot fi uneori observate încălzindu-se pe cactuşi. Limba este bifurcată, nările sunt situate spre vârful botului iar dinţii pierduţi pot fi înlocuiţi pe toată perioada vieţii. Spre deosebire de majoritatea şopârlelor nu prezintă autotomie caudală şi chiar dacă este destul de lentă în mişcări, se poate întoarce rapid spre atacator şi are o muşcătură foarte puternică. Pe partea dorsală nu au solzi ci osteoderme, nişte oase mici , rotunde, încastrate în piele, specifice şi varanilor sau crocodilienilor. Este preponderent nocturnă, îşi petrece majoritatea timpului în ascunzători, însă în perioada primăverii devine diurnă, fiind cel mai activă dimineaţa. O dată cu venirea căldurii acestea se retrag în adăposturi pentru a evita temperaturile ridicate. Coloritul ambelor subspecii include negru, alb sau crem însă Heloderma suspectum suspectum este pătată iar Heloderma suspectum cinctum prezintă şi dungi late dar şi puncte. Este o specie solitară iar speranţa de viaţă este cuprinsă între 20-30 de ani.
Hrănire
În natură acestea vânează reptile, amfibieni, nevertebrate, ouă de păsări şi reptile. Un adult mănâncă de 4-10 ori pe an, iar în perioadele când hrana se găseşte greu aceştia trăiesc cu ajutorul rezervelor de grăsime asimilate în coadă.
La o singură masă un pui poate mânca până la 50% din greutatea corpului iar un adult până la 35%. Cu ajutorul simţului olfactiv foarte dezvoltat reuşesc să găsească ouăle altor animale, îngropate în nisip. Vânează de obicei animale care nu sunt foarte rapide, bolnave şi pui, iar în captivitate pot fi hrănite cu insecte sau rozătoare. Este recomandat ca hrana să fie suplimentată cu calciu şi vitamine.
Reproducere
Heloderma suspectum ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de 3-5 ani. De obicei masculii ajung maturi puţin mai repede decât femelele, în medie cu un procent de 10%, ambele sexe având dimensiuni asemănătoare. În natură această specie hibernează, începând cu luna noiembrie, atunci când temperatura scade până la 13 °C, ieşind din hibernare la începutul lui martie. Aceasta scădere de temperatura se poate simula şi în captivitate pentru a stimula reproducerea, pe o perioadă de minim 3 luni. Sezonul de împerechere începe în mai-iunie, femelele atrăgând masculii cu ajutorul feromonilor, pentru dreptul de a se împerechea masculii luptându-se între ei dar fără să se muşte. Copulaţia poate dura uneori şi până la 2 ore. Ouăle sunt depuse în iulie-august şi sunt îngropate în nisip, la aproximativ 10-12 cm adâncime. O femelă poate depune între 5-12 ouă iar perioada de incubaţie este de aproximativ 9 luni (ouăle eclozând primăvara anului următor), la o temperatură de 26 -29 °C. În primele zile după depunere femelele păzesc de obicei ouăle. Când ies din ouă puii au în medie 16 cm lungime şi 35 de grame, însă după primul an de viaţă ajung la aproximativ 35 cm lungime şi 400 de grame.
Terariu-amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie terestră, lungimea şi lăţimea terariului sunt mai importante decât înălţimea, un terariu de 100 cm x 60 cm x 40 cm (L x l x h) fiind de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult sau o pereche.
Temperatura optimă a aerului ar trebui să varieze între 26-32 °C în timpul zilei, noaptea putând să scadă până la 22 °C iar umiditatea relativă a aerului trebuie să varieze între 45-60%. Simularea ciclului zi-noapte este necesară doar după hibernare, aproximativ 3 luni. Tot atunci este recomandată şi iluminarea cu UV pentru o mai bună asimilare a calciului. Ca substrat puteţi folosi în general orice substrat care nu este dăunator animalului, însă recomandat este nisipul amestecat cu pământ, deoarece le place să sape. Deoarece este o specie timidă, terariul trebuie să fie dotat cu ascunzători. Este necesar şi un vas cu apă proaspătă, schimbată zilnic.
Venin
Veninul său este la fel de puternic ca şi cel de la Crotalus atrox (Western Diamondback Rattlesnake) însă este injectat într-o cantitate şi concentraţie mult mai mică, muşcătura nefiind în general mortală pentru om. Nu s-au mai inregistrat decese din anul 1939 şi chiar şi atunci se pare că s-au datorat tratamentului eronat. Pentru a injecta veninul se foloseşte de masticaţie, printr-o muşcătură puternică, veninul fiind produs de glandele submandibulare. Muşcătura produce tumefiere, edeme, cianoza extremităţilor, hipotonie şi şoc circulator. Veninul acestei specii este folosit în medicină pentru tratamentele privind diabetul zaharat.
|
