|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Superfamilia Varanoidea, Familia Helodermatidae, Genul Heloderma.
Sinonime
Trachyderma horridum WIEGMANN, 1829
Heloderma horridum WIEGMANN, 1829
Heloderma hernandesii WIEGMANN, 1834
Heloderma horridum DUMÉRIL & BIBRON, 1836
Heloderma horridum SUMICHRAST, 1864
Heloderma horridum BOULENGER, 1885
Heloderma horridum SMITH & TAYLOR, 1950
Heloderma horridum WERMUTH, 1963
Heloderma horridum STEBBINS, 1985
Heloderma horridum LINER, 1994
Heloderma horridum KÖHLER, 2000
Heloderma horridum exasperatum BOGERT & MARTIN DEL CAMPO, 1956
Heloderma horridum exasperatum REISINGER, 2006
Subspecii
În prezent există patru subspecii:
-Heloderma horridum horridum WIEGMANN 1829
-Heloderma horridum alvarezi BOGERT & MARTIN DEL CAMPO 1956
-Heloderma horridum exasperatum BOGERT & MARTIN DEL CAMPO 1956
-Heloderma horridum charlesbogerti CAMPBELL & VANNINI 1988
Nume comun
Beaded Lizard.
Statut de conservare
Este menţionată de Lista Roşie-IUCN ca fiind Least Concern (LC) şi apare pe Anexa II (B) a CITES. Subspecia Heloderma horridum charlesbogerti apare pe Anexa I (A) a CITES, estimându-se că în prezent există doar 200 de exemplare în natură.
Areal de distribuţie
Include Mexic (Oaxaca, Sonora, Sinaloa, Jalisco, Morelos, Guerrero, Chiapas, Nayarit, Michoacan) şi Guatemala.
Habitat
Se găsesc în zone deşertice şi semi-aride, de obicei unde sunt stânci şi arbuşti, până la 1500 m altitudine.
Descriere
Heloderma horridum a fost descrisă de către Arend Wiegmann în anul 1829, purtând numele de Trachyderma horridum timp de 6 luni. Alături de Heloderma suspectum, această specie face parte din cele două specii de şopârle veninoase din lume. Exemplarele adulte ating în medie dimensiuni cuprinse între 60-90 cm lungime, masculii fiind de obicei mai mari decât femelele. Este o specie terestră, nocturnă, lentă în mişcări, cu un comportament destul de timid, stând cea mai mare parte a timpului ascunsă. Spre deosebire de majoritatea şopârlelor, aceasta specie nu prezintă autotomie caudală iar coada reprezintă aproximativ 50% din lungimea corpului.
Au un corp masiv şi cilindric, nările situate spre vârful botului, limba bifurcată, coada scurtă, membre scurte şi dotate cu gheare adaptate pentru săpat şi căţărat. Îşi stochează în coadă grăsime, pentru a supravieţui în perioada de hibernare şi când hrana se găseşte greu. Pe partea dorsală nu au solzi ci osteoderme, nişte oase mici incastrate în piele, de formă rotundă, formând o adevarată armură. Acestea sunt întâlnite şi la varani sau crocodilieni. Corpul este negru, punctat cu alb sau crem iar exemplarele din subspecia Heloderma horridum alvarezi sunt lipsite aproape în totalitate de puncte, multe exemplare fiind în întregime negre. Speranţa de viaţă este de 30 de ani.
Hrănire
În sălbăticie se hrăneşte în special cu ouă de păsări şi reptile, pe care le găseşte chiar şi îngropate în nisip cu ajutorul simţului olfactiv foarte bine dezvoltat. În general vânează animale lente în mişcări sau bolnave, dieta lor incluzând păsări, mamifere, broaşte, reptile, insecte. În captivitate pot fi hrănite cu rozătoare şi insecte, fiind recomandată suplimentarea hranei cu calciu şi vitamine. Adulţii mănâncă de 4-10 ori pe an iar la o singură masă pot consuma chiar şi 30% din greutatea propriului corp.
Reproducere
Heloderma horridum ajunge la maturitate sexuală în jurul vârstei de 2-3 ani. Masculii sunt mai lungi şi mai robuşti decât femelele, ajungând chiar şi la 4 kg pe când femelele ajung la aproximativ 2 kg. Sezonul de împerechere începe în martie, masculii fiind atraşi de către femele cu ajutorul feromonilor, aceştia luptându-se pentru dreptul de a se împerechea. Copulaţia durează 30-60 de minute iar o femelă poate depune între 5-30 ouă, în nisip (până la 10-12 cm adâncime), în zonele cu umiditate mai ridicată. Perioada de incubaţie este cuprinsă între 165-215 zile, la o temperatură de 26 °C. Ouăle eclozează în lunile iunie-iulie ale anului următor, iar atunci când eclozează puii au aproximativ 20 cm lungime.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Având în vedere că este o specie terestră lungimea şi lăţimea terariului sunt mai importante decât înălţimea, un terariu de 150 cm x 70 cm x 60 cm (L x l x h) fiind de ajuns pentru a găzdui un exemplar adult sau o pereche. Temperatura optimă în timpul zilei ar trebui să varieze între 26-32 °C, noaptea putând să scadă până la 22 °C.
Puteţi folosi orice tip de substrat care nu este dăunător animalului, însă recomandat este amestecul de nisip cu pământ deoarece le place să sape. Deşi este o specie care se găseşte în zonele deşertice şi semi-aride are nevoie de o umiditate mai ridicată decât multe alte specii din astfel de zone, de aproximativ 50-60%. Este recomandat ca terariul să fie dotat cu un vas cu apă pe care o veţi schimba zilnic pentru a fi mereu proaspată. Puteţi dota terariul şi cu ascunzatori pentru a evita stresul animalului.
Veninul
Pentru a injecta veninul aceste şopârle se folosesc de masticaţie iar muşcătura este foarte dureroasă. În ciuda maxilarului puternic, dinţii se pot rupe destul de uşor dar vor creşte la loc de fiecare dată. La fel ca şi la Heloderma suspectum (Gila Monster), glandele care secretă veninul se află pe mandibulă. Nu au fost înregistrate decese până în prezent iar veninul este folosit în cercetare pentru tratarea bolilor precum Alzheimer, HIV şi diabet. Muşcătura poate provoca insuficienţă respiratorie, edem, scăderea tensiunii arteriale şi dureri puternice până la 24 de ore.
|
