|
Clasificare
Clasa Reptilia, Ordinul Squamata, Subordinul Ophidia (Serpentes), Familia Boidae, Subfamilia Boinae, Genul Acrantophis.
Sinonime
Acrantophis dumerili JAN 1860
Boa dumerili BOULENGER 1893
Constrictor dumerili BARBOUR 1918
Acrantophis madagascariensis dumerili STULL 1935
Acrantophis dumerili STIMSON 1969
Acrantophis dumerili KLUGE 1991
Boa dumerili KLUGE 1991
Acrantophis dumerili GLAW & VENCES 1994
Boa dumerili MCDIARMID, CAMPBELL & TOURÉ 1999
Acrantophis dumerili VENCES et al. 2001
Subspecii
Nu există subspecii recunoscute de literatura de specialitate.
Nume comun
Ground Dumeril's boa, Dumeril's Madagascar boa, boa lui Dumeril.
Statut de conservare
Este înscris pe listele Cites în anexa A şi în IUCN Red List - Least Concern 2011. Distrugerea habitatului cât şi exporturile masive au dus aproape la dispariţia acestui şarpe din Madagascar. Astfel în 1991 s-a interzis total exportul speciei din Madagascar, iar în 1996 specia încă era declarată ca vulnerabilă de către IUCN. În prezent nu există o estimare asupra numărului de exemplare existente în arealul său de distribuţie. Din păcate în unele zone din Madagascar este ucis din superstiţie, pentru că ar aduce ghinion iar în altele este utilizat pentru hrana omului sau ucis pentru că atacă puii de găină. Deţinerea acestei specii este posibilă numai dacă deţineţi certificatul CITES prin care puteţi dovedi autorităţilor că animalul este înmulţit în captivitate, aşa că aveţi grijă când vă procuraţi un exemplar.
Areal de distribuţie
Endemic pe insula Madagascar, este întâlnit atât în păduri tropicale cât şi în zone semi-aride ale insulei, sau savană până la altitudinea de 1300 m. Totuşi se pare că preferă zonele semi-aride din zonele de vest şi sud-vest ale Madagascarului dar stă pe lângă lacuri, bălţi sau cursuri de apă.
Habitat
Este un animal terestru, preferă să se îngroape în sol sau în vegetaţia uscată de pe sol pentru a aştepta prada, în general stă pe unde are şi surse de apă. Ocazional este întâlnit şi în zonele locuite, fiind atras de şoarecii din zonele locuite. Se întâlneşte de pe coastă şi până la 1300 m altitudine.
Descriere
Atunci când Gondwana, marele bloc continental sudic, s-a rupt despărţind America de Sud de Africa, strămoşii comuni ai şerpilor boa au supravieţuit pe insula Madagascar unde au evoluat independent. Astfel în Madagascar au apărut trei specii de boa, Acrantophis dumerili şi Acrantophis madagascariensis fiind tereştri iar Sanzinia madagascariensis fiind arboricol. Cu excepţia desenelor diferite, asemanarea fizică a celor din Madagascar cu a celor din America de Sud este uimitoare. Acrantophis dumerili este un constrictor de dimensiune medie şi poate atinge până la 2,4 m lungime. Cresc lent, astfel că un exemplar de 3 ani poate să aibă 1-1,2 m în cazul masculilor şi 1,3-1,5 m în cazul femelelor. Deşi este cel mai uşor de întreţinut dintre cele trei specii de boa native din Madagascar, totuşi este un şarpe relativ sensibil, nerecomandat începătorilor. Desenele acestui şarpe sunt remarcabile, deosebite, colorate în nuanţe de maro cu alb şi negru. Astfel tiparul de pe laterale reproduce simbolul chinezesc pentru "bătrân" iar pe spate au nişte desene mai portocalii când sunt pui şi maro când sunt adulţi, de forma unei flori cu patru petale. Sunt şerpi foarte docili şi timizi, mulţi din ei fiind chiar sperioşi, vor încerca să fugă dacă veţi dori să vă jucaţi cu ei, dar nu şi în cazul în care sunt flămânzi. Reacţia lor la foame este foarte puternică şi pot confunda foarte uşor mâna cu hrana. Atunci când sunt flămânzi se îngroapă în substrat, doar cu capul afară, aşteptând prada, ca în mediul lor natural. Totuşi dacă şarpele va fi atenţionat de prezenţa mâinii stăpânului, poate fi manipulat cu uşurinţă şi când este flămând. Aceşti şerpi au un desen unic pe cap, astfel că pot fi deosebiţi cu usurinţă între ei, neexistând două exemplare cu desen identic, la fel ca amprentele umane. Acest lucru este folosit de unele ţări (ex: Germania şi alte ţări UE) pentru identificarea exemplarului, certificatul CITES având ataşată şi o fotografie cu capul animalului. În alte ţări este necesară şi/sau utilizarea unui microcip. Această specie poate trăi până la 25 de ani, cu o întreţinere corectă.
Hrănire
În sălbăticie Acrantophis dumerili vânează mamifere mici, amfibieni, reptile şi păsări pe care le ucide prin constricţie. În captivitate poate fi hrănit cu rozătoare de dimensiuni apropiate şarpelui. Niciodată nu forţaţi animalul cu hrana cu diametru mai mare ca al şarpelui deoarece poate regurgita foarte uşor. Puii se pot hrăni săptămânal cu fuzzy de şoarece sau pinky de şobolan iar adulţii la 10-14 zile cu un şobolan adult. Nu hrăniţi animalul în exces, este o specie care mănâncă mai puţin decât alte Boidae iar când îşi începe procesul de năpârlire va refuza total hrana. În cazul în care sunt ţinuţi în acelaşi terariu în perechi, vor trebui hrăniţi separat, în afara terariului, pentru a nu apărea accidente. Fiind prădători nocturni este bine ca hrănirea să se facă seara, după stingerea luminii în terariu, altfel pot să refuze hrana.
Reproducere
Fiind o specie cu creştere destul de lentă, maturizarea sexuală se produce la vârsta de 4-5 ani. În Madagascar există două sezoane, ploios şi secetos. Cel ploios este cald iar cel secetos este destul de rece, noaptea temperatura putând coborî şi sub 0°C. Sezonul de împerechere durează din martie până în mai, corespunzând toamnei şi începutului de iarna în Madagascar. Femelele vor da naştere la 6-15 pui în lunile ianuarie - februarie. Puii au aproximativ 40-48 cm la naştere. În captivitate acesti şerpi se ţin de obicei în perechi tot timpul anului pentru a nu rata momentul în care femela este receptivă.
Terariu - amenajare şi necesităţi
Un terariu de 150 x 60 x 60 cm este suficient pentru a găzdui o pereche adultă. Substratul poate fi compus din talaş de plop (Aspen bedding) sau scoarţă de copac (Terrabark) sau alte tipuri cu condiţia să nu fie din lemn de conifere. Poate fi folosit şi substratul de cocos (Coco Husk sau Coco Humus) sau chiar ziarele, cu condiţia ca şerpii să aibă ascunzători. Trebuie să aveţi grija ca substratul să fie uscat, pentru că aceşti şerpi pot face foarte uşor dermatite infecţioase (scalerot). Pentru umiditate este de preferat să dotaţi terariul cu o cutie în care puneţi muşchi umed (sphagnum moss) sau cocos umed, pentru ca şerpii să poată beneficia şi de o zonă umedă în cazul în care simt nevoia. Substratul trebuie să aibă o grosime minimă de 8-10 cm pentru ca şerpii să se poată îngropa dacă vor. Vasul de apă poate fi destul de mic, aceşti şerpi nu obişnuiesc să stea în apă şi oricum acest lucru le poate dăuna (scalerot). Temperatura în terariu trebuie să fie de aproximativ 27-30°C cu până la 35°C sub becul de încălzire. Noaptea temperatura poate să scadă până spre 24°C. Umiditatea relativă a aerului din terariu trebuie să aibă aproximativ 60%, o umiditate prea mare poate îmbolnăvi şerpii (infecţii respiratorii) iar umiditatea prea mică poate duce la deshidratare şi năpârlire defectuoasă. Scăderea sub 60% sau creşterea peste 60% pentru perioade scurte nu afecteaza animalele. Terariul trebuie să fie prevăzut şi cu ascunzişuri, peşteri unde şerpii se pot ascunde pentru a se simţi în siguranţă. Fiind animale terestre, crengile în terariu sunt inutile. Aveţi grijă ca substratul să fie în permanenţă curat, de multe ori fecalele fiind îngropate în acesta, nu le veţi vedea pentru a le strânge şi astfel se pot dezvolta bacterii care duc la îmbolnăvirea şerpilor.
|
